jueves, 9 de septiembre de 2010

Aventuri cu pici

                                                         Corectare 

Deunazi, citeam "impreuna" cu Lucas, intr-una din revistele cu Thomas, povestea cu locomotiva Rosie, cea care voia sa fie la fel de folositoare ca Thomas. Incepem sa "citim":
Eu:  -... si Rosie (pronuntat Rozi)... se lua dupa Thomas....
Lucas (intrerupand): - Rou-zi (insistand pe u)
Eu o iau de la capat. Ajung iar la numele lui Rosie, si din nou fiu-meu, nemultumit de pronuntia mea, ma corecteaza: "-Rou-zi, Rou-zi, Rou-zi".
                                    
                                                          Intrebare

       Trebuie sa fac o paranteza, ca sa se inteleaga bine intamplarea de mai jos: il numesc pe sotul meu, in gluma si ca alint, "Omuletule" (mi se pare foarte amuzant fiindca el e inalt, are peste 1,80 si foarte voinic, la vreo 100 de kile), iar el imi spune, tot in gluma, fireste, "motane".

Azi, in timp ce strangeam niste jucarii, fiu-meu ma intreaba:
- i faci, mociule? (oricat ar parea ca zice "mosule", nu asta e traducerea, ci "omuletule"). Dandu-si seama ca nu asa trebuia sa-mi zica se corecteaza:
- i faci aicea, motane?


                                     Multi tantari
  
      Pentru orice l-ar pisca, pentru orice senzatie de mancarime sau intepatura, expresia universala  a piciului meu este urmatoarea: "multe tatali"  (pronuntat cu t cu codita). Si astfel, in fiecare zi "tantarii" (unii imaginari, desigur) nu au alta  treaba decat sa-l piste pe el.  


                                      Caloti mami  

     Bunica i-a cumparat lui Lucas niste chilotei, printre care si unii de fetita, dar cu niste desene albastre. Foarte draguti, cu un desen cu personajele din "Madagascar"; dar pentru el nu a contat desenul. Nu stiu cum a reusit sa-si dea seama ca sunt de fetita -  cand am incercat sa ii pun mi-a zis: "nu ata caloti. Caloti mami". Din pacate, sunt mult prea departe de a incapea in ei.

                                      La tobogane


       Fiu-meu alearga in parc dupa un baiat de vreo 5-6 ani, strigand in urma lui: "Bebe, 'tai"  (stai). Baiatul respectiv se urca in goana pe tobogane dar catadicseste sa raspunda: "Nu sunt bebe; nu-mi zice bebe ca te distrug".                                      



                                                    De unde vin copiii


        Lucas e innebunit dupa trenuri, camioane, masini, metrou, avioane... ca orice baietel. In fiecare zi, cand ne imbracam sa iesim ma intreaba: "mergem tren?" sau "mergem metro?" si toate variatiile pe aceeasi tema. Uneori, daca pomeneste de tramvai, mergem o statie pana la intersectia de la IRA, ca sa ne uitam cum trec tramvaiele.

       Intr-o seara, acum vreo luna, ne uitam la o emisiune in care apareau niste bebelusi. Lucas a lasat deoparte revistele cu Thomas, a privit serios la bebelusi apoi s-a apropiat de mine si cu degetul aratator a semnalat spre burta mea zicand: "bebe tren". Adica bebe vine din burta cu trenul. Binenteles, cum altfel?