Cum alegem o jucarie?
Cand vrem sa facem un cadou unui copilas si ne gandim la o jucarie, e foarte important sa tinem cont de varsta lui astfel incat sa fim siguri ca am facut o alegere potrivita ce nu da gres.
Intre 0 si 2 ani
In primul an de viata, jucaria preferata a bebelusului este propriul corp, de aceea vom alege jucarii ce favorizeaza coordonarea motorie, orientarea in spatiu si dezvoltarea simturilor.
Se va tine cont de materialul din care sunt facute jucariile, astfel incat acestea sa incorporeze diferite texturi, culori, sunete si lumini. Cele mai potrivite sunt cele pe care bebelusii le pot baga in gura, musca, apuca, pe care se pot aseza (fara a se strica), pe care le pot trage, introduce si scoate si care sa sune. Deci, cele mai potrivite jucarii pentru aceasta perioada sunt: jucariile sunatoare, inelele gingivale, caruselele, jucariile agatatoare pentru patut, papusile si animalutele simple de carpa sau de lemn, jucariile muzicale, paturicile si covorasele cu activitati, cartile de plastic sau textile, centrele de joaca & gimnastica etc.
Incepand cu varsta de 1 an, copiii au nevoie de jucarii pe care sa le poata trage (gen caluti pe care sa ii traga de sfoara), antemergatoare, masinute de impins, balansoare. De asemenea blocurile de constructie (din cele mari), cuburile , jucariile de plus, mingile, ursuletii si alte obiecte din materiale ne-toxice, ce se pot spala si sunt placute la atingere.
Intre 2 si 6 ani
Aceasta e perioada “copilariei magice”. Pe masura ce copiii se apropie de varsta de
2 ani incep sa imite si au capacitatea reprezentarii simbolice. In aceasta perioada preferatele lor sunt acele jucarii ce ii ajuta sa dezvolte situatii imaginare, sa “joace” un rol. De aceea, incepand cu varsta de 2 ani se recomanda (atat pentru fete cat si pentru baieti):masinutele, trenuletele, caruturile si camioanele ce se pot impinge, incarca si goli; jocurile de echilibru (blocuri si cuburi) de lemn sau plastic; sculele de plastic sau de lemn; galetusele, lopetile , greblele si formele pentru jocul cu nisip; papusile; telefoanele; patuturile si carucioarele de papusi; bucatariile in miniatura; calutii; acuarelele de pictat cu degetele si plastilina.
Incepand cu varsta de 3 ani, copilul incepe sa se relationeze cu altii de aceeasi varsta, sa se implice mai mult in joc, chiar daca propriile lui dorinte sunt inca mai importante. Este momentul in care poate aparea, in unele ocazii, prietenul imaginar. Deja poate folosi triciclete, trotinete, masinute; se da in leagan. Il incanta jocurile (gen lego) cu zoo, magazine, ferme, garaje, scule, papusi cu accesorii, lanterne. Jocurile de constructii cu piese de diverse marimi si forme sunt foarte adecvate, Incepe sa inteleaga si primele jocuri de masa precum puzzle si cele de carti si planse de identificare a imaginilor.
Il incanta sa asculte la nesfarsit aceleasi povesti pe care le invata pe de rost. Totusi parintii trebuie sa fie atenti la mesajul pe care-l transmit povestile. Multe din povestile traditionale sunt in absoluta contradictie cu valorile pe care le apara societatea noastra; de aceea se vor cauta versiuni moderne care sa transmita mesajele ce-i vor ajuta pe copii sa inteleaga toleranta, solidaritatea, egalitatea sexelor, etc.
Odata cu varsta de
4 ani copiii se identifica pe deplin cu genul caruia apartin: stiu perfect ca sunt fetite sau baieti si, in functie de sarcinile pe care le indeplinesc parintii in casa, vor vrea sa se joace de-a ce fac mama sau tata. Jocurile de-a mama si de-a tata, jocul de-a doctorul dezvolta capacitatea de a se pune in locul celui apropiat si de a fi mai intelegator si ii ajuta sa invete sa se descurce in treburile casnice. Jocurile de constructii dezvolta capacitatile spatiale si de initiativa.
Intre 6 si 12 ani
Incepand cu varsta
de 6 si pana pe la 9 ani, copiii trec prin perioada fortei: incep sa concureze cu semenii lor pentru a-si afla propria valoare.
Toate obiectele si jocurile utilizate in exercitiul fizic ii vor ajuta sa-si elibereze tensiunile. Jucariile potrivite acestei varste sunt acelea ce favorizeaza abilitatea, atentia si capacitatea creatoare, maiestria si afirmarea individuala. Se distreaza si cu jocuri de grup in care trebuie sa indeplineasca anumite reguli.
De la 6 la 9 ani sunt de nelipsit: bicicleta, patinele cu rotile, jocurile cu bile si cu mingea, avioanele, jocurile de constructii, yo-yo, jocurile cu litere si cuvinte, ghergheful, trusele de cusut, teatrele de papusi si marionetele, trusele de insirat coliere, kit-urile pentru ingrijirea naturii si a animalelor, trusa medicala, crocket, solitaire, jocuri de carti, jocuri de masa cu intrebari si rapsunsuri din diferite materii, puzzle-uri si colectiile de orice fel.
De la
9 si pana la 12 ani sunt foarte importante jocurile care anticipeaza situatii profesionale adulte precum jocurile de-a chimia, electronica si microscopul. Foarte potrivite sunt si jocurile de echipa, fie sportive sau intelectuale.
Constructiile, masinile cu motor, robotii, inaltatea zmeelor, modelismul (realizarea de avioane, barci, casute de papusi si de mobila in miniatura) si colectionarea de timbre, monede, fluturi sau roci minerale, instrumentele muzicale: toate acestea pot constitui inceputul unui hobby pentru o viata intreaga.
Peste 12 ani
Incepand de la 12 ani incepe sa dispara necesitatea de a se juca. Este momentul de a fi stimulate abilitatile si inclinatiile copilului si de a descoperi alte domenii si activitati de interes.
Principala sarcina este construirea propriei identitati si elaborarea unui proiect vital in sferele vietii adulte. Este foarte important sa colaborati cu adolescentul pentru a atinge aceste obiective, deoarece atunci cand nu dispun de oportunitati pozitive pentru a-si stabili identitatea pot incepe sa se identifice cu ideologii si grupuri de referinta negative sau absolutiste.
Tot ceea ce dezvolta inclinatiile si talentele copilului adolescent (cartile, muzica, imbracamintea si jocurile video) sunt cele mai frumoase cadouri pe care i le puteti face.
Dar trebuie sa tineti cont ca nu orice jucarie scumpa si sofisticata e mai buna sau mai frumoasa. Cele mai interesante sunt jucariile facute in casa, la fabricarea carora participa si copilul. Astfel este stimulata creativitatea micutului. Se pot folosi materiale precum: melci, scoici, frunze si flori uscate si presate, hartie glasata sau creponata, foi de aluminiu, panglici colorate, carton, capace colorate de sticle, materiale textile de orice fel, margele, strasuri, etc. Nu trebuie decat putina imaginatie si cerul e limita.
Mi-aduc aminte din copilaria mea, cand oferta de jucarii de pe piata era foarte limitata. Imi amintesc vag de niste papusi mari "aradence" care stateau mai mult dezmembrate, dar imi amintesc mai bine de o papusica gen bebelus careia, pe la 8-10 ani ii confectionam imbracaminte si accesorii de orice fel. Ani de zile, cand mergeam la tara, adunam de pe la croitorese petice de tot felul, din diverse materiale si culori. Faceam colectie de petice si apoi, impreuna cu prietenele, ne apucam de croit: confectionam garderobe intregi si accesorii din margele. Eram atat de pasionate de ceea ce faceam incat uitam si de mancare si de casa si de tot. Ne petreceam asa ore si zile intregi.
Un rol important in viata noastra de acum 25-30 ani il jucau colectiile. Prima pasiune, pe la 5-6 ani, a fost pentru banalele lingurite de inghetata: le adunam de pe toti coclaurii, bateam maidanele in cautarea acestor "comori". Mi-aduc aminte ca sora mea (pe atunci avea vreo 3 ani si ceva, iar eu cu un 1 an si 8 luni mai mult), tot cautand linguritele alea, s-a indepartat prea mult de casa si s-a ratacit. A gasit-o o femeie la o departare de vreo 3 statii de masina (pe linia lui 101, in Titan) si a dus-o la Militie de unde au recuperat-o parintii mei. Deseori ma gandesc cat de inconstienti erau sa lase un copil de 3 ani in grija altuia de 5 (eu), dar asa era pe vremea aceea, copiii cresteau cu cheia de gat de la varste foarte fragede. Dar pentru mine si pentru multi alti copii perioada aceea a fost cea mai frumoasa din copilaria noastra. Bateam toti coclaurii de dimineata pana seara, fara sa ne gandim la parinti, si eram foarte fericiti ca eram liberi. Cu adevarat LIBERI. Acel sentiment de libertate nu l-am mai avut niciodata dupa aceea, nu atat de deplin si nu cu acea intensitate.
Apoi, pe la 9-10 ani toti copiii din cartier colectionam capace de sticle de bere. Stiti, capacele acelea clasice, de metal....Trebuiau sa fie capace de bere straina (cele romanesti nu aveau valoare), de obicei de bere germana (era pe vremea cand multi tati lucrau in RDG); le bateam prin interior cu un ciocan pana se faceau ca niste monezi. Acestea erau monedele noastre de schimb: cu ele plateam, cu ele ne jucam, le "negociam".
Mai tarziu au urmat surprizele de la guma de mestecat: suprize cu masini, cu actori, cu fotbalisti. Si aceastea constituiau moneda de schimb. Le pierdeam, le castigam, le schimbam.
Imi aduc aminte cum scobeam felinare din dovleci (exact cum fac americanii de Halloween, dar sub forma de felinar) si cum confectionam cosulete decorative din sapun si panglici colorate. Si felicitari pentru diverse ocazii.
Acum, privind in urma la toate acele lucruri simple, imi dau seama cat de mult insemnau pentru noi. Pot parea prostesti in fata jucariilor si posibilitatilor de joc din vremurile acestea, dar pe noi, atunci, ne faceau fericiti.
