L s-a casatorit!

                                                            L s-a casatorit!

Daaaa. Ieri, in parc, dupa iesirea de la gradinita. Fericita mireasa se numeste Andrada, care-i este si colega la gradinita. Martori au fost toti care se aflau in parculet la acea ora, mama Andradei si bunica lui Lucas. Se pare ca au facut deliciul publicului. "Mireasa" purta un hanorac alb, a carui gluga servea drept "voal", pe care il flutura in rastimpuri, rostind cu voce afectata: "-Imi cade asta". Se tineau de mana si se plimbau prin tot locul, pretinzand ca se duc la ei acasa. "-Ma insor" i-a spus Lucas bunicii mirate. "-Ne casatorim" l-a corectat indata tinerica "sotie".
Am lipsit de la fericitul eveniment. M-am trezit soacra-mare peste noapte si ma simt trista ca nu am asistat la acest moment atat de important din viata fiului meu. E indragostit. Mi-a spus-o chiar aseara, cand l-am chestionat in legatura cu nunta. Mi-a marturisit ca o iubeste si ea il iubeste pe el. Mi-a mai spus ca el este print si ea printesa. Parcul este casa lor. "-Si asta e casa mea", m-a linistit el. Drept sa spun, mi s-a luat o piatra de pe inima. M-a anuntat ca "maine sa nu ma iei din parc", semn ca nu vrea sa fie deranjat in idila lui. Azi de dimineata, cand taica-sau l-a dus la gradinita, "amorezul" a zbughit-o direct in sala, indreptandu-se spre o blonduta-roscata ce l-a intampinat cu fata luminata instantaneu: era Andrada, proaspata casatorita.


Dupa doua saptamani de la publicarea vestii, revin cu o intamplare:
Ii povesteam unei prietene despre noua noastra aventura cu nunta, eu asteptandu-ma ca vestea mea s-o socheze: 
"-Fiu-meu s-a-nsurat!" a rasunat ceea ce se pretindea a fi o grozavie.
"-Si al tau? Al meu s-a-nsurat chiar cu doua... In aceeasi zi!"
(Deci, Chiti, cu un an mai mic, ne-a luat-o cu mult inainte. Chiti, jos palaria!)